edenic - explicat in DEX

edenic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EDÉNIC, -Ă, edenici, -ce, adj. De rai. ♦ Fig. Frumos, plăcut, încântător. – Din fr.édénique.

edenic (Dicționar de neologisme, 1986)
EDÉNIC, -Ă adj. De rai. ♦ Plăcut, încântător; paradiziac; frumos. [Cf. fr. édénique].

edenic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EDÉNIC, -Ă adj. paradiziac. ◊ (fig.) foarte frumos, încântător. (< fr. édénique)

edenic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
edénic (livr.) adj. m., pl. edénici; f. edénică, pl. edénice

edenic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EDÉNIC, -Ă, edenici, -ce, adj. De rai. ♦ Fig. Frumos, plăcut, încântător. — Din fr. édénique.