edentat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EDENTÁT, -Ă, edentați, -te, adj.,
s. n. (Mamifer) fără dinți sau cu dinții atrofiați. – Din
fr. édenté.edentat (Dicționar de neologisme, 1986)EDENTÁT, -Ă adj. Fără dinți. //
s.n.pl. Ordin de mamifere lipsite parțial sau total de dinți. [< fr.
édenté(s)].
edentat (Marele dicționar de neologisme, 2000)EDENTÁT, -Ă I.
adj. fără dinți. II. s. n. pl. ordin de mamifere lipsite de dinți. (< fr.
édenté/s/)
edentat (Dicționaru limbii românești, 1939)*edentát, -ă adj. (lat.
edentatus). Fără dințĭ:
o babă edentată. S. n. pl. (subînț.
animale).
Zool. O familie de mamifere fără dințĭ incizivĭ (nedințate), ca
furmicaru, leneșu ș. a. V.
mamifer.edentat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)edentát s. n.,
pl. edentáteedentat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EDENTÁT, -Ă, edentați, -te, adj.,
s. n. (Mamifer primitiv) fără dinți sau cu dinții slab diferențiați.