eŭfonic - explicat in DEX

eufonic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EUFÓNIC, -Ă, eufonici, -ce, adj. Care produce eufonie; privitor la eufonie. [Pr.: e-u-] – Din fr. euphonique.

eufonic (Dicționar de neologisme, 1986)
EUFÓNIC, -Ă adj. Care produce eufonie; referitor la eufonie. [< fr. euphonique].

eufonic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EUFÓNIC, -Ă adj. referitor la eufonie, care produce eufonie. (< fr. euphonique)

eufonic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
eufónic (e-u-) adj. m., pl. eufónici; f. eufónică, pl. eufónice

eufonic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
eufonic a. dulce la rostire.

eufonic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EUFÓNIC, ~Ă, eufonici, -ce, adj. Care produce eufonie; privitor la eufonie. [Pr.: e-u-] — Din fr. euphonique.

eŭfonic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*eŭfónic, -ă adj. (d. eŭfonie). Gram. Care produce eŭfonie, care sună frumos: Valeria e un nume eŭfonic, pe cînd Vlada orĭ Neacșa nu. De aceĭa poporu zice despre o fată urîtă și cu nume urît: „După ce e slută, o maĭ cheamă și Vlada”. – Literă eŭfonică, literă pusă între doŭă vocale ca să evite hiatu, ca: florile dalbe îld. florile albe. Adv. În mod eŭfonic.