e - explicat in DEX

e (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
e⁴ / ee interj.

e (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
e¹ (literă) s. m. / s. n., pl. e / é-uri

e (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
e² (sunet) s. m., pl. e

e (Dicționaru limbii românești, 1939)
*4) e- saŭ ex-, prefix lat. care, în cuv. moderne arată scoaterea, eșirea [!], suprimarea, ca: epurez, emit, expulsez, și corespunde cu vrom. s- în scad.

e (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*E (aditiv alimentar) s. n., art. é-ul; pl. é-uri

e (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
E² interj. Exclamație care exprimă diferite stări sufletești: a) reproș, enervare; b) plictiseală, indiferență; c) (repetat sau prelungit) mirare, satisfacție, surpriză, admirație. – Onomatopee.

e (Dicționar de neologisme, 1986)
E- v. ex²-.

e (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
e 1. (FIZ.) Simbol pentru sarcina electrică elementară (e = 1,602 x 10^-19 C). 2. (MAT.) Simbol pentru baza logaritmilor naturali (e = 2,718...).

e (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) e (în est îĭ, -ĭ) formă neaccentuată îld. este: e greŭ, nu e nimica. După maĭ și cînd se accentuĭază se pune este: Nu maĭ este. Este ceva? Este!

e (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
E² interj. Exclamație care exprimă diferite stări sufletești: a) reproș, enervare; b) plictiseală, indiferență; c) (repetat sau prelungit) mirare, satisfacție, surpriză, admirație. — Onotamopee.