dărăci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DĂRĂCÍ, dărăcesc, vb. IV.
Tranz. A scărmăna, a destrăma, a pieptăna lâna, cânepa etc. cu daracul; a da la darac, a trece prin darac. – Din
darac.dărăci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dărăcí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. dărăcésc, imperf. 3
sg. dărăceá; conj. prez. 3
să dărăceáscădărăci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DĂRĂCÍ, dărăcesc, vb. IV.
Tranz. A scărmăna, a destrăma, a pieptăna lâna, cânepa etc. cu daracul; a da la darac, a trece prin darac. — Din
darac.dărăcì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dărăcì v. a curăța și a alege lână.