da (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DA1 adv. Cuvânt care se întrebuințează pentru a răspunde afirmativ la o întrebare sau pentru a exprima o afirmație, un consimțământ. ◊
Loc. adv. Ba da, exprimă răspunsul afirmativ la o întrebare negativă. – Din
bg.,
rus.,
scr. da.da (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DA2, dau, vb. I.
I. Tranz. 1. A întinde, a înmâna cuiva ceva; a oferi. ◊
Expr. A da o masă, o petrecere etc. = a oferi o masă, a organiza o petrecere etc.
A(-și) da bună ziua (sau
bună seara, binețe etc.) = a (se) saluta. ♦ A pune cuiva ceva la dispoziție, la îndemână, a preda cuiva ceva; a-i face rost de ceva. ◊
Loc. vb. A da cu chirie = a închiria.
A da cu (sau
în)
arendă = a arenda.
A da (cu) împrumut = a împrumuta.
A da înapoi = a înapoia, a restitui.
A da în primire =
a) a preda;
b) (
fam.) a muri.
2. A distribui ceea ce revine cuiva ca parte. ◊
Expr. A da ceva în (sau
pe din)
două = a împărți în două părți egale; a înjumătăți.
A(-i) da (cuiva)
un număr (oarecare) de ani = a(-i) atribui cuiva o anumită vârstă; a aprecia (cu aproximație) câți ani mai are cineva de trăit. ♦ A atribui, a repartiza cuiva ceva ca sarcină spre executare.
A da cuiva o problemă de rezolvat. ◊
Expr. A da cuiva de lucru =
a) a însărcina pe cineva cu o muncă; a procura cuiva o ocupație;
b) a cere cuiva un mare efort.
3. A încredința pe cineva în seama, în paza, în grija, pe mâna cuiva. ◊
Expr. A da în judecată = a chema o persoană în fața unei instanțe judecătorești în calitate de pârât.
4. A pune pe cineva în posesiunea unui lucru, a preda ceva cuiva; a-i dărui.
5. A pune pe cineva la dispoziția cuiva. ◊
Expr. (
Pop.)
A da o fată după cineva (sau
cuiva) sau
a(-i) da cuiva de bărbat (respectiv
de soție)
pe cineva = a căsători cu...
6. A renunța la ceva sau la cineva în schimbul a..., a oferi în locul..., a schimba cu... ◊
Expr. (
Fam.)
A nu da pe cineva pe (sau
pentru)
altul, se spune pentru a arăta că prețuim mai mult pe unul decât pe celălalt. (
Refl.)
A nu se da pe cineva = a se considera superior cuiva. (
Refl.; rar)
A nu se da pentru mult = a se declara mulțumit cu... ♦ A oferi, a plăti.
7. A vinde.
Cum dai merele? 8. A jertfi, a sacrifica. ◊
Expr. A-și da viața = a-și jertfi viața din devotament (pentru cineva sau pentru ceva).
Îmi dau capul, spune cineva pentru a-și arăta deplina certitudine asupra unui lucru.
9. A arunca, a azvârli.
Să dai sticlele astea sparte la gunoi. ◊
Expr. A da (pe cineva sau ceva)
dracului (sau
la dracu, naibii, în plata Domnului etc.) ori
a-l da încolo = a nu voi să știe (de cineva sau de ceva), a renunța la...
A da pe gât (sau
peste cap) = a bea (lacom, dintr-o dată, în cantități mari). ♦ A trimite sau a așeza pe cineva într-un loc pentru o anumită îndeletnicire.
L-a dat la școală. ♦ A mâna, a duce un animal la păscut, la iarbă etc.
10. A așeza, a orienta ceva într-un anumit mod, poziție sau direcție.
Își dăduse pe ochi pălăria rotundă. ◊
Expr. A da la (sau
într-o)
o parte = a îndepărta.
A da ușa (sau
poarta etc.)
de perete = a împinge în lături, a deschide larg ușa (sau poarta etc.).
A da (ceva)
peste cap =
a) a lucra superficial;
b) a nimici, a distruge, a desființa.
11. (În
expr. și
loc.)
A da pe piatră = a ascuți.
A da la rindea = a netezi cu ajutorul rindelei.
A da găuri = a găuri. (
Reg.; despre țesături)
A da în undă = a spăla, a clăti.
A da lecții (sau
meditații) = a preda lecții în afara școlii.
A da o telegramă = a expedia o telegramă.
A da la ziar = a publica sau a face să se publice în ziar.
A da la lumină (sau
la iveală, în vileag etc) = a descoperi, a arăta; a publica o scriere.
A da viață = a naște; a făuri;
fig. a anima, a însufleți.
A da însemnătate = a acorda atenție.
A-și da (cu) părerea = a-și expune punctul de vedere.
A da foc = a aprinde.
A da bici = a lovi cu biciul;
fig. a grăbi, a zori.
A da la mână = a pune la dispoziția cuiva, a înmâna cuiva ceva.
A da o luptă, o bătălie = a purta o luptă, o bătălie; (
refl., despre lupte) a se desfășura.
A da un spectacol = a reprezenta un spectacol.
A da (pe cineva)
dezertor = a face cunoscut în mod oficial că cineva este dezertor.
A da gata = a termina, a lichida; a impresiona puternic, a cuceri (pe cineva).
12. (Despre sol, plante, animale etc.) A produce, a face. ♦ (Despre oameni) A produce, a crea. ◊
Expr. A da un chiot, un strigăt etc. = a scoate, a emite un chiot, un strigăt etc.
13. A provoca, a prilejui, a cauza.
14. (Urmat de verb ca: „a cunoaște”, „a înțelege” etc. la conjunctiv sau la moduri nepredicative) A îngădui, a permite, a lăsa. ◊
Expr. A-i da (cuiva)
mâna să... = a dispune de mijloace materiale pentru a..., a avea posibilitatea să...; a-i veni (cuiva) bine la socoteală, a-i conveni (cuiva).
15. (Despre Dumnezeu, soartă, noroc etc.) A rândui, a destina, a sorti. ◊
Expr. Ș-apoi dă, Doamne, bine! = apoi a fost strașnic!
Ce-o (sau
cum a) da târgul și norocul = cum se va nimeri.
(Bine că) a dat Dumnezeu! = în sfârșit, în cele din urmă. ♦
Intranz. (În practicile superstițioase; în
expr.)
A da în cărți (sau
cu cărțile) = a prezice viitorul.
16. (Împreună cu obiectul formează locuțiuni verbale)
A da sfaturi = a sfătui.
A da răspuns = a răspunde.
A-și da sfârșitul (sau
sufletul, duhul sau
obștescul sfârșit) = a muri.
A da raportul = a raporta. ◊
Expr. A da (un) examen = a susține un examen în fața unui examinator;
fig. a trece cu succes printr-o încercare.
A da seamă (sau
socoteală) = a răspunde de ceva.
A-și da seama = a se lămuri, a pricepe.
II. Intranz. 1. (Urmat de determinări introduse prin
prep. „din” sau „cu”) A face o mișcare (repetată) conștientă sau reflexă.
Dă din mâini. ◊
Expr. A da din umeri = a înălța din umeri în semn de nedumerire, de neștiință, de nepăsare.
A da din gură = a vorbi mult. ♦
Intranz. și
tranz. A o ține întruna, a nu se mai opri (din mers, din vorbă etc.). ◊
Expr. (
Intranz.;
fam.)
Dă-i cu..., se spune pentru a arăta o succesiune de acțiuni.
2. A spăla, a unge, a vopsi, cu...
3. A lovi, a izbi, a bate. ◊
Expr. (Despre două sau mai multe persoane)
A-și da cu cotul sau (
tranz.)
a-și da coate = a (se) atinge cu cotul pentru a(-și) atrage atenția, a-și face semne.
A-i da (cuiva)
peste nas = a pune pe cineva la locul lui printr-o vorbă usturătoare.
A da (cuiva sau la ceva)
cu piciorul = a respinge (pe cineva sau ceva); a scăpa un prilej favorabil. ◊
Tranz. I-a dat o palmă. ♦ A trage cu o armă de foc.
Am învățat să dau cu pușca. ♦ A se lovi, a se atinge (de ceva), a ajunge până la...
Calul fugea de da cu burta de pământ. 4. (Urmat de determinări locale sau modale) A se duce către..., a o lua, a porni spre..., a apuca. ◊
Expr. A da încolo, încoace (sau
pe ici, pe colo, la deal, la vale) = a merge de colo până colo;
fig. a se frământa, a încerca în toate chipurile.
A nu ști încotro să (sau,
tranz.,
s-o) deie (sau
dea) = a nu ști ce să mai facă, cum să mai procedeze. (
Tranz.)
A o da pe... = a nu o aduce altfel, a o întoarce, a o schimba. ♦ A se abate, a trece (pe la...). ◊
Expr. A-i da cuiva ceva în (sau
prin) gând (sau
cap, minte) = a-i veni sau a-i trece cuiva ceva prin gând (sau prin cap, minte).
5. (Urmat de determinări introduse prin
prep. „de” sau „peste”) A ajunge la..., a găsi, a afla, a întâlni. ◊
A da de fund = a ajunge până în fund;
p. ext. a ajunge la capăt, la sfârșit
1.
A-i da (cuiva)
de urmă = a găsi pe cel căutat.
A da de dracu = a o păți.
A da de rușine (sau
de necaz, de primejdie etc.) = a întâmpina o rușine (sau un necaz etc.) ♦
Tranz. (
Reg.) A prinde de veste, a băga de seamă, a observa.
6. (Despre o nenorocire, un necaz etc.) A veni peste cineva pe nepregătite; a-l surprinde.
7. (Despre oameni) A ajunge într-un anumit punct, a nimeri într-un anumit loc; (despre drumuri) a se împreuna cu alt drum, a ajunge la... ♦ (Despre terenuri, locuri) A se întinde până la... ♦ (Despre ferestre, uși, încăperi etc.) A avea vederea spre..., a se deschide spre...
8. A nimeri în..., a intra, a cădea în... ◊
Expr. A da în gropi (de prost ce e) = a fi foarte prost. ♦ (Despre păr) A intra, a ajunge în...
Îi dă părul în ochi. ◊ (Despre lumină) A cădea într-o direcție oarecare.
9. (În
expr.)
A da în clocot (sau
în undă) = a începe să fiarbă, să clocotească.
A da în copt (sau
în pârg) = a începe să se coacă, să se pârguiască. (Despre frunze, muguri etc.) A ieși, a se ivi, a apărea. ◊
Expr. A-i da (cuiva)
lacrimile = a i se umezi ochii, a începe să plângă.
A(-i) da (cuiva)
sângele = a începe să sângereze.
A da inima (sau
duhul din cineva), se spune despre acela care este gata să se sufoce din cauza unui efort prea mare. ♦ (Despre lichide; determinat prin „afară” sau „pe din afară”) A ieși afară din vas din cauza cantității prea mari. ◊
Expr. (Despre lichide în fierbere)
A da în foc = a se umfla, a curge afară din vas.
10. (Despre anotimpuri, fenomene atmosferice etc.) A veni, a se lăsa, a se face.
11. A începe să..., a se apuca de...; a fi pe punctul de a..., a se pregăti să...
Dă să plece. III. 1. Refl. și
intranz. (Urmat de determinări locale) A se duce, a merge, a veni. ◊
Expr. A (se) da îndărăt (sau
înapoi) = a se retrage;
fig. a se codi, a se sustrage de la ceva, a ezita. (
Refl. și
tranz.)
A (se) da jos = a (se) coborî. ♦
Refl. A se așeza undeva.
2. Refl. și
intranz. (Urmat de determinări introduse prin
prep. „la”) A se năpusti, a se arunca asupra cuiva.
3. Intranz. A se deda la..., a fi înclinat spre...
4. Refl. (Urmat de determinări ca: „pe gheață”, „de-a rostogolul”, „în leagăn” etc.) A se deplasa într-o anumită direcție, a aluneca, a se rostogoli, a se legăna. ◊
Expr. A se da în vânt după... = a-și da toată osteneala să obțină ceva;
fig. a ține foarte mult la cineva sau la ceva.
5. Refl. A se lua cu binele pe lângă cineva, a încerca să intre sub pielea cuiva.
6. Refl. A trece de partea sau în partea..., a se alătura cuiva, a adera la ceva. ♦ A se acomoda cu cineva, a se lua după cineva sau după ceva.
7. Refl. A se lăsa în voia cuiva; a se lăsa stăpânit, copleșit de...
8. Refl. A nu opune rezistență; a ceda. ◊
Expr. A se da bătut = a se lăsa convins; a ceda. ♦ (
Înv. și
fam.; despre armate, cetăți, comandanți) A se preda, a se supune.
9. Refl. (
Reg.; urmat de determinări introduse prin
prep. „la” sau, rar, „spre”) A se apuca de..., a se pune...
S-a dat la muncă. ◊
Expr. A se da în vorbă cu cineva = a intra în vorbă cu cineva.
10. Refl. (În
expr.)
A se da drept cineva = a voi să treacă drept altcineva. [Forme gramaticale:
prez. ind. dau, dai, dă, dăm, dați, dau; imperf. dădeam și
dam; perf. s. dădui (
reg. dedei și
detei);
m. m. ca perf. dădusem și
dasem (
reg. dedesem și
detesem);
prez. conjunctiv
pers. 3
să dea (
reg. să deie).] –
Lat. dare.da (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DA3 conj. v. dar1.da (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)da adv. – Cuvînt care exprimă o afirmație.
Sl. (
bg.,
sb.,
cr.,
rus.)
da (Cihac, II, 89; Tiktin),
cf. alb. da, ngr. δά.
da (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)da (dáu, dát), vb. –
1. A dona. –
2. A slobozi, a se desprinde de. –
3. A împărți cărțile de joc. –
4. A atribui, a acorda. –
5. A oferi, a procura. –
6. A exprima, a comunica, a spune:
a da bună ziua. –
7. A trimite,a expedia:
a da o telegramă. –
8. A vinde, a pune un preț. –
9. A oferi, a propune un preț. –
10. A plăti, a suporta. –
11. A comanda, a însărcina. –
12. A crește o plantă. –
13. A produce, a face, a stîrni. –
14. A căsători, a încuvința căsătoria unei fiice. –
15. A lovi, a pălmui, a trage.
15. bis A imprima o mișcare unui obiect sau unei persoane:
a da vînt, a da afară; a da drumul. –
16. A executa o mișcare în sensul indicat de complement:
a da fuga; a da înapoi; a da în lături; a da cu piciorul. 16. bis A oferi, a pune:
a da față; a da ochi. –
17. A prezenta:
a da seama. –
18. (Cu
prep. cu) A se servi de un instrument, a executa o acțiune prin intermediul unui obiect:
a da cu bobii. –
19. (Cu
din) A mișca, a clătina:
a da din cap. 20. (Cu
în) A cădea:
a da în șanț; a da în gropi. –
21. (Cu
în) A împinge, a pune în mișcare:
a da în leagăn. 22. (Cu
în) A fi pe punctul:
a da în copt; a da în foc; a da în mintea copiilor. –
23. (Cu
de) A se pomeni, a se găsi:
a da de bine; a da de dracul. –
24. (Cu
de) A provoca ceva:
a da de furcă. –
25. (Cu
de, drept) A (se) preface, a trece drept. –
26. (Cu
peste) A lovi, a bate:
a da peste nas. –
27. (Cu
peste) A descoperi, a afla. –
28. (Cu
în, spre, la) A comunica, a răspunde, a privi. –
29. (Cu
prin, pe) A traversa, a trece peste. –
30. (Cu
pe, peste) A așeza într-un anume fel, a situa. –
31. (Cu
cu) A vopsi, a acoperi. –
32. (Cu
conj. să) A fi gata de, a începe, a fi pe punctul de face ceva. –
33. (În construcția
a-i da cu) A continua, a insista, a stărui, a bate la cap. –
34. (În construcția
a-i da de) A ajunge la o rezolvare, a găsi pricina. –
35. (În construcția
a o da pe) A vorbi în altă limbă, a o rupe pe altă limbă. –
36. A cădea, a surveni (vorbind despre intemperii). –
37. A ajunge, a veni. –
38. A năvăli, a se arunca, a asalta. –
39. (
Refl.) A se așeza, a se pune. –
40. (
Refl.) A se preda, a se declara bătut. –
41. (
Refl.) A face o mișcare (indicată de complement):
a se da jos. –
42. (
Refl., cu
pe, în) A se dedica exercitării a ceva sau a unui sport:
a se da pe ghiață; a se da peste cap. –
43. (
Refl.) A se obișnui. –
44. (
Refl.) A exista, a se afla, a se produce. –
45. (
Refl.) A se apropia de, a se familiariza cu. –
46. A se dedica, a se consacra. –
47. (
Refl.) A adula. –
48. (
Refl., cu
la) A se repezi asupra, a se năpusti. –
Mr. dau, ded, didei, dare, megl. dau, dare, istr. dǫu, dǫt. Lat. dāre (Pușcariu 487; Candrea-Dens., 470; REW 2476).
Prez. presupune o formă
lat. *
dao în loc de
do, cf. Densusianu,
Hlr., 155. –
Der. dare, s. f. (
înv., dar, cadou; acțiunea de a da; donare; farmec; bir; contribuție, dijmă);
dat, s. n. (donare; farmec, vrajă; obicei, uzanță; activ, la un bilanț sau buget);
dătător, adj. (care dă, donator; comanditar);
dătătură, s. f. (donare; vrajă; lovitură);
datină, s. f. (tradiție, obicei vechi), pare a proveni din
sl. dĕdina încrucișat cu
dat, cf. dedină; îndătina, vb. (a avea drept de obicei, a fi de uzanță veche).
Cf. dată, daravelă, deda, trăda.da (Dicționar de argou al limbii române, 2007)da, dau v. r. (intl.) a mărturisi, a spune totul.
da (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DA1 (<
bg.,
scr.)
adv. Cuvânt care se întrebuințează pentru a răspunde afirmativ la o întrebare sau pentru a exprima o afirmație, un consimțământ etc.
da (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DA2 (
lat. dare) vb. I
I. Tranz. 1. A înmâna cuiva ceva; a oferi, a întinde.
2. A pune cuiva ceva la dispoziție, a dărui, a preda cuiva ceva. *
Loc. A da cu chirie = a închiria.
A da în (sau
cu)
arendă = a arenda.
A da (unui lucru) o valoare = a atribui, a asocia (unui lucru) o valoare.
A da în primire = a preda. ♦ A atribui, a repartiza cuiva ceva spre executare.
3. A încredința pe cineva în grija cuiva. ◊
Expr. A da în judecată = a chema o persoană în fața unei instanțe judecătorești în calitate de pârât.
4. A pune pe cineva la dispoziția cuiva. ◊
Expr. (
Pop.)
A da o fată după cineva (sau
cuiva) = a căsători cu...
5. A renunța la ceva sau la cineva în schimbul a...; a face schimb. ◊
Expr. (
Fam.)
Refl. A nu se da pe cineva = a se considera superior cuiva. ♦ A oferi, a plăti. ♦ A vinde.
6. A jertfi, a sacrifica. ◊
Expr. A-și da viața = a-și jertfi viața (din devotament); a se sacrifica.
7. A arunca, a azvârli. ♦ A trimite pe cineva undeva pentru o anumită îndeletnicire.
8. A așeza, a orienta ceva într-o anumită poziție sau direcție. *
Expr. A da (ceva) peste cap =
a) a lucra ceva superficial;
b) a strica, a distruge.
9. A da pe piatră = a ascuți.
A da la rindea = a netezi cu ajutorul rindelei.
A da la ziar = a publica sau a face să se publice la ziar.
A da la lumină (sau
la iveală, în vileag etc.) =
a) a descoperi, a arăta;
b) a publica o scriere.
A da viață = a naște; a făuri;
fig. a anima, a însufleți.
A da o luptă, o bătălie etc. = a purta o luptă, o bătălie etc.; (
refl., despre lupte) a se desfășura.
A da răspuns = a răspunde.
A-și da sfârșitul (sau
sufletul, duhul) sau
obștescul sfârșit = a muri.
A da (un) examen = a susține un examen;
fig. a trece cu succes printr-o încercare.
A da seama (sau
socoteala) = a răspunde de ceva.
10. (Despre sol, plante, animale etc.) A produce, a face. ♦ (Despre oameni) A crea, a produce, a emite.
11. A provoca, a prilejui, a pricinui, a cauza.
12. A îngădui, a permite, a lăsa. ♦
A-și da seama = a se lămuri, a pricepe.
II. Intranz. 1. A face o mișcare (repetată) conștientă sau reflexă.
Dă din aripi. ♦
Intranz. și
tranz. A o ține întruna, a nu se opri (din mers, din vorbă etc.).
2. A spăla, a unge, a vopsi cu...
3. A lovi, a izbi, a bate. ♦ A se lovi, a se atinge de ceva, a ajunge până la...
4. A o lua, a porni spre..., a o apuca, a se duce către... ♦ A trece pe la..., a se abate.
5. A ajunge la..., a găsi, a afla, a întâlni. ◊
Expr. A da de fund = a ajunge la capăt, la sfârșit.
6. (Despre o supărare, un necaz etc.) A veni peste cineva pe nepregătite, a-l surprinde.
7. (Despre oameni) A ajunge într-un anumit loc; (despre drumuri) a se împreuna cu alt drum, a ajunge la... ♦ (Despre ferestre, uși, încăperi etc.) A avea vederea spre..., a se deschide spre...
8. A intra, a cădea în...
9. A da în clocot (sau
în undă) = a începe să fiarbă, să clocotească.
A da în pârg (sau
în copt) = a începe să se coacă, să se pârguiască.
10. (Despre frunze, muguri etc.) A ieși, a se ivi, a apărea.
11. A-i da (cuiva)
lacrimile = a începe să plângă.
A-i da (cuiva)
sângele = a începe să sângereze.
12. (Despre lichide)
A da pe-afară (sau
peste etc.) = a ieși afară din vas din cauza cantității prea mari.
13. (Despre anotimpuri, fenomene atmosferice etc.) A veni, a se lăsa, a se face.
14. A se apuca de..., a începe, a fi pe punctul de a...
Dă să plece. III. 1. Refl. și
intranz. (Urmat de determinări locale) A merge, a se duce, a veni. ♦
Expr. A (se) da îndărăt (sau
înapoi) = a se retrage;
fig. a se sustrage de la ceva, a ezita.
2. Intranz. A se deda la..., a fi înclinat spre...
3. Refl. (Urmat de determinări ca: „pe gheață“, „în leagăn“ etc.) A se deplasa (lunecând, legănându-se). ♦
Expr. A se da în vânt după... = a depune toate eforturile pentru a obține ceva;
fig. a ține mult la cineva sau la ceva.
4. Refl. A adera la ceva, a se alătura cuiva; a se acomoda după cineva sau ceva.
5. Refl. A ceda, a se supune.
6. Refl. A se da drept... = a voi să treacă drept...
da (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DA conj. v. dar1.da (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)da (
METR.) Simbol pentru prefixul „deca“.