dărăci - explicat in DEX

dărăci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DĂRĂCÍ, dărăcesc, vb. IV. Tranz. A scărmăna, a destrăma, a pieptăna lâna, cânepa etc. cu daracul; a da la darac, a trece prin darac. – Din darac.

dărăci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dărăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dărăcésc, imperf. 3 sg. dărăceá; conj. prez. 3 să dărăceáscă

dărăci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DĂRĂCÍ, dărăcesc, vb. IV. Tranz. A scărmăna, a destrăma, a pieptăna lâna, cânepa etc. cu daracul; a da la darac, a trece prin darac. — Din darac.

dărăcì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dărăcì v. a curăța și a alege lână.