dușumea - explicat in DEX

dușumea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DUȘUMEÁ, dușumele, s. f. Pardoseală de scânduri (a unei încăperi). – Din tc. döșeme.

dușumea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
dușumeá (dușuméle), s. f. – Podea, pardoseală de scînduri. – Var. (Mold.) dușamea. Mr. dușăme. Tc. düșeme (Șeineanu, II, 166), cf. alb. düseme.

dușumea (Dicționaru limbii românești, 1939)
dușumeá V. dușamea.

dușumea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dușumeá s. f., art. dușumeáua, g.-d. art. dușumélei; pl. dușuméle, art. dușumélele

dușumea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DUȘUMEÁ, dușumele, s. f. Pardoseală de scânduri (a unei încăperi). — Din tc. döșeme.

dușumeà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dușumeà f. pardoseală cu scânduri. [Mold. dușamè = turc. DÜȘEMÈ].