dualist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DUALÍST, -Ă, dualiști, -ste, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Al dualismului, privitor la dualism; propriu, caracteristic dualismului.
2. S. m. și
f. Adept al dualismului (
1). [
Pr.:
du-a-] – Din
fr. dualiste.dualist (Dicționar de neologisme, 1986)DUALÍST, -Ă adj. Referitor la dualism, propriu dualismului. //
s.m. și f. Adept, teoretician al dualismului. [Pron.
du-a-. / < fr.
dualiste].
dualist (Marele dicționar de neologisme, 2000)DUALÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al dualismului. (< fr.
dualiste)
dualist (Dicționaru limbii românești, 1939)* dualíst, -ă s. Partizan al dualizmuluĭ. Adj.
Filosofie dualistă.dualist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dualíst (du-a-) adj. m.,
s. m.,
pl. dualíști; adj. f.,
s. f. dualístă, pl. dualístedualist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dualist a. ce poartă caracterul dualismului.
dualist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DUALÍST, -Ă, dualiști, -ste, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Al dualismului, privitor la dualism; propriu, caracteristic dualismului.
2. S. m. și
f. Adept al dualismului (1). [
Pr.:
du-a-] — Din
fr. dualiste.