dușmănos - explicat in DEX

dușmănos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DUȘMĂNÓS, -OÁSĂ, dușmănoși, -oase, adj. Plin de dușmănie, de ură; ostil, răuvoitor, dușmănesc. – Dușman + suf. -os.

dușmănos (Dicționaru limbii românești, 1939)
dușmănós, -oásă adj. Plin de dușmănie: privire dușmănoasă. Adv. Cu dușmănie.

dușmănos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dușmănós adj. m., pl. dușmănóși; f. dușmănoásă, pl. dușmănoáse

dușmănos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dușmănos a. plin de dușmănie: muiere dușmănoasă.

dușmănos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DUȘMĂNÓS, -OÁSĂ, dușmănoși, -oase, adj. Plin de dușmănie, de ură; ostil, răuvoitor, dușmănesc. — Dușman + suf. -os.