dușmănie - explicat in DEX

dușmănie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DUȘMĂNÍE, dușmănii, s. f. Sentiment de ură față de cineva sau de ceva; relații pline de ură între persoane; vrăjmășie. – Dușman + suf. -ie.

dușmănie (Dicționaru limbii românești, 1939)
dușmăníe f. Inimiciție, vrăjmășie, ostilitate.

dușmănie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dușmăníe s. f., art. dușmănía, g.-d. dușmăníi, art. dușmăníei

dușmănie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dușmănie f. 1. dispozițiune ostilă; 2. faptă de dușman.

dușmănie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DUȘMĂNÍE s. f. Sentiment de ură față de cineva sau de ceva; relații pline de ură între persoane; vrăjmășie. — Dușman + suf. -ie.