dunetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DUNÉTĂ, dunete, s. f. Parte mai înaltă de la pupa unei nave (unde se află cabinele căpitanului și ale ofițerilor sau ale întregului echipaj). – Din
fr. dunette.dunetă (Dicționar de neologisme, 1986)DUNÉTĂ s.f. (
Mar.) Mică punte ridicată deasupra punții principale la pupa unei nave. [< fr.
dunette].
dunetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)DUNÉTĂ s. f. mică punte deasupra punții principale la pupa unei nave. (< fr.
dunette)
dunetă (Dicționaru limbii românești, 1939)* dunétă f., pl.
e (fr.
dunette, d.
dune, dună).
Mar. Partea cea maĭ din apoĭa corăbiiĭ.
dunetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dunétă s. f.,
g.-d. art. dunétei; pl. dunétedunetă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DUNÉTĂ, dunete, s. f. Parte mai înaltă de la pupa unei nave (unde se află cabinele căpitanului și ale ofițerilor sau ale întregului echipaj). — Din
fr. dunette.