dunga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DUNGÁ, dunghez, vb. I.
Tranz. și
refl. A face ca un obiect să aibă dungi. ♦ A însemna cu dungi. – Din
dungă.dunga (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DUNGÁ, dunghez, vb. I.
Tranz. și
refl. A face ca un obiect să aibă dungi sau a căpăta dungi. ♦ A însemna cu dungi. — Din
dungă.