dunăre (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DÚNĂRE s. f. (
Pop.) Apă mare; cantitate mare de apă. ◊
Expr. A crește dunăre = a crește peste măsură.
Dunăre de mânios sau
mânios dunăre = foarte mânios sau supărat.
A se face dunăre (turbată) = a se mânia foarte tare. – Din
n. pr. Dunăre.