dumneasa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DUMNEASÁ pron. pers. (
Pop.) Pronume de politețe pentru persoana a 3-a singular. [
Gen.-
dat. dumisale] –
Domnia +
sa.dumneasa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!dumneasá (
pop.)
pr. m. și
f.,
g.-d. dumisáledumneasa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DUMNEASÁ pron. pers. m. și
f. (
Pop.) Pronume de politețe pentru persoana a 3-a singular. [Gen.-dat.
dumisale] —
Domnia +
sa.