dumneata (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DUMNEATÁ pron. pers. Pronume de politețe pentru persoana a 2-a singular. [
Gen.-
dat. dumitale (scris prescurtat
d-tale). –
Var.: (
înv. și
reg.)
dumnetá, dumneatále pron. pers.] –
Domnia +
ta.dumneata (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dumneatá pr. (
abr. d-ta),
g.-d. dumitále (
abr. d-tale)
dumneata (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DUMNEATÁ pron. pers. Pronume de politețe pentru persoana a 2-a singular. [Gen.-dat.
dumitale (
abr. d-tale). —
Var.: (
înv. și
reg.)
dumnetá, dumneatále pron. pers.] —
Domnia +
ta.