dumnealui - explicat in DEX

dumnealui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DUMNEALÚI, DUMNEAÉI, dumnealor, pron. pers. Pronume de politețe pentru persoana a 3-a. ♦ (Fam.) Soț, soție. [Var.: (reg.) domnialúi pron. pers. m., dumneéi pron. pers. f.] – Domnia + lui (ei, lor).

dumnealui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!dumnealúi pr. m., f. dumneaéi; pl. m. și f. dumnealór

dumnealui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DUMNEALÚI, DUMNEAÉI, dumnealor, pron. pers. m. și f. Pronume de politețe pentru persoana a 3-a. ♦ (Fam.) Soț, soție. [Var.: (reg.) domnialúi pron. pers. m., dumneéi pron. pers. f.] — Domnia + lui (ei, lor).