dumitriță - explicat in DEX

dumitriță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DUMITRÍȚĂ, dumitrițe, s. f. (Bot.; pop.) Tufănică; crizantemă. – Din [Sfântul] Dumitru + suf. -iță.

dumitriță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
dumitríță (dumitríțe), s. f. – Crizantemă (Chrysanthemum indicum). De la (Sfîntul) Dumitru, fiind perioada ei înflorire.

dumitriță (Dicționaru limbii românești, 1939)
dumitríță f., pl. e (de la numele sfîntuluĭ Dumitru, fiind-că pe atuncĭ înflorește; ngr. agiodimitrúla; bg. dimitrovče). Est. Tufănică, crizantemă: îmĭ îngrijescniște dumitrițe (Sadov. VR. 1911, 3, 338). A fost adusă din Extremu Orient la 1790 de Pierre, Blancard, căpitan de marină comercială.

dumitriță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dumitríță (plantă) (-mi-tri-) s. f., g.-d. art. dumitríței; pl. dumitríțe

dumitriță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DUMITRÍȚĂ, dumitrițe, s. f. (Bot.; pop.) Tufănică; crizantemă. — Din [Sfântul] Dumitru (n. pr.) + suf. -iță.