dumiri - explicat in DEX

dumiri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DUMIRÍ vb. IV v. dumeri.

dumiri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!dumirí/dumerí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dumirésc/dumerésc, imperf. 3 sg. dumireá/dumereá; conj. prez. 3 să dumireáscă/să dumereáscă

dumiri (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DUMIRÍ, dumiresc, vb. IV. Refl. și tranz. A pricepe sau a face să priceapă clar (după ce fusese nedumerit), a-și da sau a face să-și dea bine seama; a(-și) explica. [Var.: dumerí, domirí vb. IV] — Din bg. domerja.