dumirire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DUMIRÍRE s. f. v. dumerire.dumirire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!dumiríre/dumeríre (rar)
s. f.,
g.-d. art. dumirírii/ dumeríriidumirire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DUMIRÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de
a (se) dumiri și rezultatul ei; lămurire, înțelegere, clarificare. [
Var.:
dumeríre s. f.] —
V. dumiri.