duminical (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DUMINICÁL, -Ă, duminicali, -e, adj. Care are loc duminică, de duminică. –
Duminică +
suf. -al (după
fr. dominical).duminical (Dicționaru limbii românești, 1939)* duminicál, -ă V.
dominical.duminical (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)duminicál adj. m.,
pl. duminicáli; f. duminicálă, pl. duminicáleduminical (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DUMINICÁL, -Ă, duminicali, -e, adj. Care are loc duminică, de duminică. —
Duminică +
suf. -al (după
fr. dominical).