duminecea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DUMINECEÁ, duminecele, s. f. Plantă erbacee târâtoare cu flori galbene (
Lysimachia nummularia). –
Duminecă +
suf. -ea.duminecea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dumineceá (plantă)
s. f.,
g.-d. art. duminecélei; pl. duminecéle, art. duminecéleleduminecea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DUMINECEÁ, duminecele, s. f. Plantă erbacee târâtoare cu flori galbene
(Lysimachia nummularia). —
Duminecă +
suf. -ea.