dumicat - explicat in DEX

dumicat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DUMICÁT, dumicați, s. m. (Pop.) Bucată mică ruptă dintr-un aliment, atât cât se bagă o dată în gură; îmbucătură. – V. dumica.

dumicat (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
dumicát, dumicáți, s.m. (pop.) 1. bucată mică ruptă dintr-un aliment; îmbucătură. 2. supă cu cocoloașe de mei fiert.

dumicat (Dicționaru limbii românești, 1939)
dumicát m. (d. dumic). Bucățică de pîne cîtă înghițĭ odată. Îmbucătură, gălătuc.

dumicat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dumicát (pop.) s. m., pl. dumicáți

dumicat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dumicat n. 1. îmbucătură; 2. Mold. un fel de supă cu cocoloașe de meiu fiert.

dumicat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DUMICÁT, dumicați, s. m. (Pop.) Bucată mică ruptă dintr-un aliment, atât cât se bagă o dată în gură; îmbucătură. — V. dumica.