dulcișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DULCIȘÓR, -OÁRĂ, dulcișori, -oare, adj.,
s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui
dulce; destul de dulce, relativ dulce.
2. S. m. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori purpurii, care crește în regiunile alpine
(Hedysarum obscurum). –
Dulce +
suf. -șor.dulcișor (Dicționaru limbii românești, 1939)dulcișór, -oáră adj. Cam dulce (E maĭ elegant de cît
dulceag și n’are și înțelesu de „fad”). S.m. O mică plantă leguminoasă papilionacee cu florĭ purpuriĭ (
hedýsarum obscúrum). Constituĭe un nutreț foarte bun.
dulcișor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dulcișór1 adj. m.,
pl. dulcișóri; f. dulcișoáră, pl. dulcișoáredulcișor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dulcișór2 s. m.,
pl. dulcișóridulcișor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dulcișor m. plantă cu florile purpurii
(Hedysarum).dulcișor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DULCIȘÓR, -OÁRĂ, dulcișori, -oare, adj.,
s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui
dulce; destul de dulce, relativ dulce.
2. S. m. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori purpurii, care crește în regiunile alpine
(Hedysarum obscurum). —
Dulce +
suf. -ișor.