dulcicol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DULCÍCOL, -Ă, dulcicoli, -e, adj. (Despre animale și plante) Care trăiește în apele dulci, specific apelor dulci. – Din
dulce.dulcicol (Dicționar de neologisme, 1986)DULCÍCOL, -Ă adj. (
Biol.) Care trăiește în apele dulci. [Cf. lat.
dulcis – dulce,
colere – a locui].
dulcicol (Marele dicționar de neologisme, 2000)DULCÍCOL, - adj. (biol.) care trăiește în apele dulci. (< lat.
dulcis, dulce + -col
2)
dulcicol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dulcícol adj. m.,
pl. dulcícoli; f. dulcícolă, pl. dulcícoledulcicol (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DULCÍCOL, -Ă, dulcicoli, -e, adj. (Despre animale și plante) Care trăiește în apele dulci, specific apelor dulci. — Din
dulce.