dugliș - explicat in DEX

dugliș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DÚGLIȘ, -Ă, dugliși, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) leneș, trândav, puturos. – Cf. magh. dög.

dugliș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
dúgliș (dúglișe), adj. – (Mold.) Leneș, trîndav. Mag. dög „cadavru” și putoare, dögelni „a dormi” (Scriban). Pentru trecerea de la „puturos” la „leneș”, cf. puturos. După Tiktin, aflat în legătură cu duh, ceea ce din punct de vedere semantic este același lucru.

dugliș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dúgliș (reg.) (du-gliș) adj. m., s. m., pl. dúgliși; adj. f., s. f. dúglișă, pl. dúglișe

dugliș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dugliș a. Mold. trăndav, trântor: scoală, duglișule, înainte de răsăritul soarelui CR. [Cf. ung. DÖG, putoare (de unde Tr. diugos, puturos, leneș)].

dugliș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DÚGLIȘ, -Ă, dugliși, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) leneș, trândav, puturos. — Cf. magh. dög.