duduit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DUDUÍT s. n. Faptul de
a dudui; zgomot sacadat; duduitură, durduit. –
V. dudui.duduit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)duduít s. n.duduit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DUDUÍT s. n. Faptul de
a dudui; zgomot sacadat; duduitură, durduit. —
V. dudui.