ducipal - explicat in DEX

ducipal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DÚCIPAL, ducipali, s. m. Cal sprinten, voinic, frumos. – Din sl. dučipalŭ.

ducipal (Dicționaru limbii românești, 1939)
ducipál m., pl. lĭ (v sl. dučipalŭ, d. vgr. buképhalos, ngr. vukéfalos, cu cap de boŭ, adică „cu coarne”). Calu luĭ Alexandru cel Mare. Fig. Iron. Cal bun: ĭa ține-țĭ ducipalu, măĭ! V. bidiviŭ.

ducipal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dúcipal s. m., pl. dúcipali

ducipal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*Dúcipal s. propriu m.

ducipal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Ducipal m. formă populară din Bucefal: crezând că se găsește pe Ducipal călare AL.

ducipal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DÚCIPAL, ducipali, s. m. Cal sprinten, voinic, frumos. — Din sl. dučipalŭ.