ducat - explicat in DEX

ducat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DUCÁT, (1) ducate, s. n., (2) ducați, s. m. 1. S. n. Provincie, teritoriu, stat de sub stăpânirea unui duce² sau unei ducese. 2. S. m. Monedă de aur sau de argint (la origine italiană) care a circulat în mai multe țări din Europa, printre care și în țările românești. – Din it. ducato.

ducat (Dicționar de neologisme, 1986)
DUCÁT s.n. Ținut care se găsește sub stăpânirea unui duce. // s.m. Veche monedă italiană de aur sau de argint, răspândită și în alte țări din Europa. [Pl. (s.m.) -ați. / < it. ducato, lat.t. ducatus].

ducat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DUCÁT I. s. n. ținut, stat condus de un duce sau de o ducesă. II. s. m. monedă italiană de argint sau de aur, în evul mediu și în alte țări din Europa. (< it. ducato)

ducat (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) ducát n., pl. e (lat. ducatus, guvernatoru uneĭ provinciĭ în imperiul roman; it. ducato, ducat). Țara (teritoriu) unuĭ duce: ducatu Făgărașuluĭ.

ducat (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) ducát m. (it. ducato. Cp. cu ban 2). O veche monetă de origine venețiană (din ducatu Venețiĭ) în Apusu Eŭropeĭ care valora: cea de argint 5-6 francĭ, ĭar cea de aur 10-12 francĭ. Era cea maĭ mare monetă de aur în Țara Românească și Moldova. Ducatu de țară (românesc), asemenea cu aspru bizantin, valora 1,3; 1,5 și chear și 2 banĭ vechĭ (Iorga, Negoț., 213). V. galben.

ducat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ducát¹ (monedă) s. m., pl. ducáți

ducat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ducát² (provincie) s. n., pl. ducáte

ducat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ducat n. țara unui duce.

ducat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DUCÁT, (1) ducate, s. n., (2) ducați, s. m. 1. S. n. Provincie, teritoriu, stat de sub stăpânirea unui duce² sau unei ducese. 2. S. m. Monedă de aur sau de argint (la origine italiană) care a circulat în mai multe țări din Europa, printre care și Țările Române. — Din it. ducato.