ducal - explicat in DEX

ducal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DUCÁL, -Ă, ducali, -e, adj. Care aparține ducelui², privitor la duce². – Din fr. ducal.

ducal (Dicționar de neologisme, 1986)
DUCÁL, -Ă adj. De duce, al unui duce. [Cf. fr. ducal, it. ducale, lat.t. ducalis].

ducal (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DUCÁL, -Ă adj. de duce, al unui duce. (< fr. ducal, it. ducale)

ducal (Dicționaru limbii românești, 1939)
* ducál, -ă adj. (lat. ducalis). De duce: coronă ducală.

ducal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ducál adj. m., pl. ducáli; f. ducálă, pl. ducále

ducal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ducal a. relativ la un duce: coroană ducală.

ducal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DUCÁL, -Ă, ducali, -e, adj. Care aparține ducelui², privitor la duce². — Din fr. ducal.