dualitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DUALITÁTE, dualități, s. f. Calitatea, caracterul a ceea ce este dublu sau prezintă o natură dublă; coexistență a două principii sau a două elemente diferite, opuse. ♦ Ansamblu format din două elemente diferite, opuse. [
Pr.:
du-a-] – Din
fr. dualité, lat. dualitas.dualitate (Dicționar de neologisme, 1986)DUALITÁTE s.f. 1. Calitatea a ceea ce este dublu, care prezintă o natură dublă.
2. (
Log.) Raport de opoziție între două funcții logice, astfel încât a doua poate fi obținută prin negarea simultană a valorii celei dintâi și a argumentelor ei.
3. Dualitatea puterii = situație politică instabilă și temporară, care se manifestă prin existența concomitentă a două puteri politice în stat, exprimând interese de clasă opuse sau interesele a două grupuri politice rivale din cadrul aceleiași clase.
4. (
Mat.) Transformare prin care, într-un plan, unui punct îi corespunde o dreaptă și invers. [Cf. fr.
dualité, lat.
dualitas].
dualitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)DUALITÁTE s. f. 1. coexistența a două principii diferite; ansamblu format din două elemente diferite; dualism (2). 2. (log.) raport de opoziție între două funcții logice, cea de-a doua prin negarea simultană a valorii celei dintâi și a argumentelor ei. 3. ă puterii = regim politic caracterizat prin existența concomitentă a două puteri politice în stat, fiecare exprimând interese de clasă opuse. (< fr.
dualité, lat.
dualitas)
dualitate (Dicționaru limbii românești, 1939)* dualitáte f. Dualizm. Caracteru lucruluĭ duplu:
dualitatea omuluĭ (sufletu și corpu).
dualitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dualitáte (du-a-) s. f.,
g.-d. art. dualitắții; pl. dualitắțidualitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DUALITÁTE, dualități, s. f. Calitatea, caracterul a ceea ce este dublu sau prezintă o natură dublă; coexistență a două principii sau a două elemente diferite, opuse. ♦ Ansamblu format din două elemente diferite, opuse. [
Pr.:
du-a-] — Din
fr. dualité, lat. dualitas.