dușumea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DUȘUMEÁ, dușumele, s. f. Pardoseală de scânduri (a unei încăperi). – Din
tc. döșeme.dușumea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)dușumeá (dușuméle), s. f. – Podea, pardoseală de scînduri. –
Var. (
Mold.)
dușamea. Mr. dușăme. Tc. düșeme (Șeineanu, II, 166),
cf. alb. düseme.dușumea (Dicționaru limbii românești, 1939)dușumeá V.
dușamea.dușumea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dușumeá s. f.,
art. dușumeáua, g.-d. art. dușumélei; pl. dușuméle, art. dușuméleledușumea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DUȘUMEÁ, dușumele, s. f. Pardoseală de scânduri (a unei încăperi). — Din
tc. döșeme.dușumeà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dușumeà f. pardoseală cu scânduri. [Mold.
dușamè = turc. DÜȘEMÈ].