dușmănesc - explicat in DEX

dușmănesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DUȘMĂNÉSC, -EÁSCĂ, dușmănești, adj. (Înv.) Al dușmanilor, privitor la dușmani. ♦ Dușmănos. – Dușman + suf. -esc.

dușmănesc (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) dușmănésc, -eáscă adj. Ostil, inamic, de dușman: trupe dușmăneștĭ.

dușmănesc (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) dușmănésc v. tr. (d. dușman). Urăsc. V. refl. Mă urăsc reciproc: aceștĭ oamenĭ se dușmănesc.

dușmănesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dușmănésc (înv.) adj. m., f. dușmăneáscă; pl. m. și f. dușmănéști

dușmănesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dușmănesc a. ce vine dela un dușman, ostil: gând dușmănesc.

dușmănesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DUȘMĂNÉSC, -EÁSCĂ, dușmănești, adj. (Înv.) Al dușmanilor, privitor la dușmani. ♦ Dușmănos. — Dușman + suf. -esc.