drenaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRENÁJ, drenaje, s. n. Drenare. ♦ Construcție hidrotehnică destinată drenării unui teren. – Din
fr. drainage.drenaj (Dicționar de neologisme, 1986)DRENÁJ s.n. 1. Drenare. ◊
Rețea de drenaj = lucrare executată cu ajutorul unei rețele de drenuri în vederea asanării unui teren.
2. Scoaterea puroiului dintr-o rană. [Cf. fr.
drainage, it.
drenaggio].
drenaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)DRENÁJ s. n. 1. drenare. 2. deplasare a țițeiului din zăcământ spre gaura de sondă. (< fr.
drainage)
drenaj (Dicționaru limbii românești, 1939)* drenáj n., pl.
urĭ și
e (fr.
dranaige). Acțiunea de a drena.
drenaj (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DRENÁJ (‹
fr.)
s. n. 1. Lucrare hidrotehnică constând dintr-o rețea de drenuri (
1), destinată desecării și consolidării unui teren. ♦
Mașină de d. = mașină folosită pentru executarea canalelor deschise de drenare.
Instalație de d. = instalație folosită de o navă pentru evacuarea apei de santină.
2. (
GEOGR.) Proces de colectare, de către rețeaua hidrografică, a apelor provenite din precipitații.
3. Drenare (
1, 4).
drenaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)drenáj s. n.,
pl. drenájedrenaj (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)drenaj n. operațiune spre a însănătoși terenurile umede, înlesnind scurgerea apelor cu ajutorul unor conducte subterane:
drenajul aduce mari servicii agriculturei (= fr.
drainage).
drenaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DRENÁJ, drenaje, s. n. Drenare. ♦ Construcție hidrotehnică destinată drenării unui teren. — Din
fr. drainage.