drena (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRENÁ, drenez, vb. I.
Tranz. 1. A colecta și a evacua apa de infiltrație de pe un teren, un loc etc. cu ajutorul drenurilor (
1). ♦ (Despre o apă curgătoare) A colecta apele provenite din ploi de pe suprafața unui teren, dintr-o rețea hidrografică etc.
2. A face să se scurgă secrețiile dintr-o plagă cu ajutorul drenului (
2). – Din
fr. drainer.drena (Dicționar de neologisme, 1986)DRENÁ vb. I. tr. 1. A usca prin drenuri un teren mlăștinos.
2. A scurge puroiul dintr-o rană printr-un dren. [< fr.
drainer].
drena (Marele dicționar de neologisme, 2000)DRENÁ vb. tr. 1. a usca prin drenuri un teren mlăștinos. 2. a scurge puroiul dintr-o rană printr-un dren. (< fr.
drainer)
drena (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)drená (a ~) vb.,
ind. prez. 3
dreneázădrena (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DRENÁ, drenez, vb. I.
Tranz. 1. A colecta și a evacua apa de infiltrație de pe un teren, un loc etc. cu ajutorul drenurilor (1). ♦ (Despre o apă curgătoare) A colecta apele provenite din ploi de pe suprafața unui teren, dintr-o rețea hidrografică etc.
2. A face să se scurgă secrețiile dintr-o plagă cu ajutorul drenului (2). — Din
fr. drainer.