drepnea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DREPNEÁ, drepnele, s. f. Pasăre asemănătoare cu rândunica, cu penele de culoare cafenie închisă și cu gâtul alb (
Cypselus apus) – Probabil din
drepănea, idem (<
lat. drepanella, diminutiv al lui
drepanis).
drepnea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)drepneá (drepnéle), s. f. – Varietate de rîndunică (Cypselus apus). Origine incertă. Este fără îndoială legat de
gr. δρεπάνις, poate prin intermediul unui
lat. *
drepanella (Candrea,
Rom., XXXI, 308; Pușcariu 549; Diculescu,
Elementele, 434; Candrea; Rosetti, I, 166); însă cuvîntul, comunicat de S. Fl. Marian de la București pare suspect și ar putea fi foarte bine o interpretare neologică a
gr.drepnea (Dicționaru limbii românești, 1939)drepneá f., pl.
ele (din *
drepănea, lat. *
drepanella, dim d.
drépanis, rîndunică de de zidurĭ orĭ de malurĭ; vgr.
drepanis).
Buc. Suspect. Un fel de lăstun maĭ mare care trăĭește pin malurĭ înalte, ca pe la Galați și Brăila (
cýpselus ápus).
drepnea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)drepneá s. f.,
g.-d. art. drepnélei; pl. drepnéle, art. drepnéleledrepnea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DREPNEÁ, drepnele, s. f. Pasăre asemănătoare cu rândunica, cu penele de culoare cafenie-închisă și cu gâtul alb
(Cypselus apus). —
Lat. *drepanella diminutiv al lui
drepanis.drepneà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)drepneà f. rândunică de ploaie
(Cypselus apus). [Cf. lat. DREPANIS, rândunică de ziduri].