drenare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRENÁRE, drenări, s. f. Acțiunea de
a drena; drenaj. ♦ Deplasare a țițeiului dintr-un zăcământ spre gaura de sondă săpată în acea regiune. –
V. drena.drenare (Dicționar de neologisme, 1986)DRENÁRE s.f. Acțiunea de a drena și rezultatul ei; drenaj. ♦ Deplasare a țițeiului din zăcământ spre gaura de sondă. [<
drena].
drenare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DRENÁRE (‹
drena)
s. f. 1. Acțiunea de a drena; drenaj (
1, 2, 3).
2. Deplasare a țițeiului din zăcământ spre gaura de sondă.
3. Drenarea metanului = procedeu artificial de degazare a unui zăcământ de cărbuni, care constă în executarea unor lucrări miniere pentru canalizarea gazului metan din zăcământ.
4. (
MED.) Tratament folosit pentru îndepărtarea secrețiilor dintr-o plagă operatorie sau accidentală cu ajutorul tuburilor sau al meșelor de dren; drenaj (
3). ◊
Drenarea bilei = tubaj duodenal.
drenare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)drenáre s. f.,
g.-d. art. drenắrii; pl. drenắridrenare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DRENÁRE, drenări, s. f. Acțiunea de
a drena; drenaj. ♦ Deplasare a țițeiului dintr-un zăcământ spre gaura de sondă săpată în acea regiune. ♦ (
Med.) Tratament pentru îndepărtarea secrețiilor dintr-o plagă, cu ajutorul drenului (2). —
V. drena.