drege (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRÉGE, dreg, vb. III. (
Pop. și
fam.)
1. Tranz. A repara (un obiect, un mecanism etc.) ♦
Tranz. și
refl. Fig. A (se) întrema, a (se) îndrepta (de bine, de rău) după un accident, după o boală. ◊
Expr. A-și drege glasul (sau
vocea) = a tuși ușor înainte de a vorbi sau de a cânta, pentru a-și limpezi vocea.
A-și drege gustul = a mânca sau a bea ceva plăcut, pentru a îndepărta gustul neplăcut lăsat de alimentele sau băuturile consumate anterior. ♦
Fig. A îndrepta o greșeală, o nedreptate. ♦ A face ca focul să ardă mai bine.
2. Tranz. A pune ceva la cale; a aranja, a plănui. ◊
Expr. Face și drege =
a) se străduiește să rezolve, să realizeze ceva;
b) se laudă, face caz că se străduiește să realizeze, să întreprindă ceva.
3. Tranz. A potrivi, a îmbunătăți gustul unei mâncări. ♦ A falsifica, a contraface o băutură.
4. Tranz. și
refl. A (se) farda, a (se) sulimeni. [
Perf. s. dresei, part. dres. –
Var.: (
înv. și
reg.)
dirége, (
înv.)
derége vb. III] –
Lat. dirigere.