dotal - explicat in DEX

dotal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DOTÁL, -Ă, dotali, -e, adj. Care ține de dotă, privitor la dotă. – Din fr. dotal, lat. dotalis.

dotal (Dicționar de neologisme, 1986)
DOTÁL, -Ă adj. De dotă, prin care se constituie o dotă. [Cf. fr. dotal, lat. dotalis].

dotal (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DOTÁL, -Ă adj. referitor la dotă; prin care se constituie o dotă. (< fr. dotal, lat. dotalis)

dotal (Dicționaru limbii românești, 1939)
* dotál, -ă adj. (lat. dotalis). Al doteĭ, de dotă: act dotal.

dotal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dotál adj. m., pl. dotáli; f. dotálă, pl. dotále

dotal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dotal a. relativ la dotă: venit dotal.

dotal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DOTÁL, -Ă, dotali, -e, adj. Care ține de dotă, privitor la dotă. — Din fr. dotal, lat. dotalis.