domol - explicat in DEX

domol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DOMÓL, -OÁLĂ, domoli, -oale, adj. 1. (Adesea adverbial) Care se mișcă fără grabă, care se face fără grabă; încet, potolit. ◊ Expr. (Adverbial) A o lăsa (sau a o lua) mai domol = a proceda cu calm, a nu se pripi. 2. (Despre sunete, glas) Care este cu tonul scăzut, cu intensitate redusă; lin, înfundat. ♦ (Despre vorbe) Liniștit, blând, calm. 3. (Despre oameni și animale) Blajin, blând, pașnic. 4. (Despre atmosferă, climă, vânt, temperatură etc.) Temperat, moale, dulce. 5. (Despre senzații, sentimente etc.) Care are intensitate scăzută; moderat, slab. 6. (Despre terenuri înclinate) Care are pantă lină. – Din domoli (derivat regresiv).

domol (Dicționaru limbii românești, 1939)
domól, -oálă adj., pl., lĭ, e (d. domolesc). Liniștit, fără grabă: om, caracter domol. Adv. Liniștit, lin: rîu curge domol. – Și dămol (est).

domol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
domól adj. m., pl. domóli; f. domoálă, pl. domoále

domol (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
domol a. liniștit, blând. ║ adv. încet. [Abstras din domolì].

domol (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DOMÓL, -OÁLĂ, domoli, -oale, adj. 1. (Adesea adverbial) Care se mișcă sau se face fără grabă; încet, potolit. ◊ Expr. (Adverbial) A o lăsa (sau a o lua) mai domol = a proceda cu calm, a nu se pripi. 2. (Despre sunete, glas) Care este cu tonul scăzut, cu intensitate redusă; lin, înfundat. ♦ (Despre vorbe) Liniștit, blând, calm. 3. (Despre oameni și animale) Blajin, blând, pașnic. 4. (Despre atmosferă, climă, vânt, temperatură etc.) Temperat, moale, dulce. 5. (Despre senzații, sentimente etc.) Care are intensitate scăzută; moderat, slab. 6. (Despre terenuri înclinate) Care are pantă lină. — Din domoli (derivat regresiv).