domni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOMNÍ, domnesc, vb. IV.
Intranz. 1. A conduce un principat, o țară, o împărăție în calitate de domn (
3). ♦
Fig. A fi stăpânitor, a stăpâni.
Între noi va domni pacea. 2. A o duce foarte bine, a nu avea nici o grijă.
3. Fig. (Despre o înălțime, o clădire etc.) A domina (
2). – Din
domn.domni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)domní (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. domnésc, imperf. 3
sg. domneá; conj. prez. 3
să domneáscădomnì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)domnì v.
1. a fi Domn, a guverna:
a domnit 10 ani; 2. a stăpâni, a domina:
palat ce domnește pe Argeș BOL.
să domnească lumi rebele EM.
domni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DOMNÍ, domnesc, vb. IV.
Intranz. 1. A conduce un principat, o țară, o împărăție în calitate de domn (3). ♦
Fig. A fi stăpânitor; a stăpâni.
Între noi va domni pacea. 2. Fig. A o duce foarte bine, a nu avea nicio grijă.
3. Fig. (Despre o înălțime, o clădire etc.) A domina (2). — Din
domn.