domni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOMNÍ, domnesc, vb. IV.
Intranz. 1. A conduce un principat, o țară, o împărăție în calitate de domn (
3). ♦
Fig. A fi stăpânitor, a stăpâni.
Între noi va domni pacea. 2. A o duce foarte bine, a nu avea nici o grijă.
3. Fig. (Despre o înălțime, o clădire etc.) A domina (
2). – Din
domn.