dolomită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOLOMÍTĂ s. f. 1. Mineral format din carbonat de calciu și carbonat de magneziu, cristalizat în sistemul romboedric.
2. Rocă cu aspect grăunțos formată din dolomită (
1). [
Var.:
dolomít s. n.] – Din
fr. dolomite.dolomită (Dicționar de neologisme, 1986)DOLOMÍTĂ s.f. Mineral alcătuit din carbonat de calciu și de magneziu, care intră în constituția unor mari masive muntoase; (
p. ext.) rocă calcaroasă care conține magneziu. [Var.
dolomit s.n. / < fr.
dolomite, cf.
Dolomieu – mineralog francez].
dolomită (Marele dicționar de neologisme, 2000)DOLOMÍTĂ s. f. 1. mineral din carbonat de calciu și de magneziu. 2. rocă cu aspect grăunțos, cu dolomită (1). (< fr.
dolomite)
dolomită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dolomítă s. f.,
g.-d. art. dolomíteidolomită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DOLOMÍTĂ s. f. 1. Mineral format din carbonat de calciu și carbonat de magneziu, cristalizat în sistemul romboedric.
2. Rocă cu aspect grăunțos formată din dolomită (1). [
Var.:
dolomít s. n.] — Din
fr. dolomite.