dolofan - explicat in DEX

dolofan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DOLOFÁN, -Ă, dolofani, -e, adj. (Despre ființe și părți ale lor) Gras, durduliu. rotofei. – Et. nec.

dolofan (Dicționaru limbii românești, 1939)
dolofán, -ă s. și adj. (cp. cu toltoașă, cu doldora și cu vsl. dolŭfinŭ, delfin. P. sufix, cp. cu moc-ofan). Fam. Grăsuț, durduliŭ: un dolofan de copil, un copil dolofan.

dolofan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dolofán adj. m., pl. dolofáni; f. dolofánă, pl. dolofáne

dolofan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dolofan a. gros și gras: un dolofan de copil ISP. [Mold. și Tr. dolfan, fruntaș, avut: lit. gras ca un delfin (v. dolf)].

dolofan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DOLOFÁN, -Ă, dolofani, -e, adj. (Despre ființe și părți ale lor) Gras, durduliu, rotofei. — Et. nec.