dolmen - explicat in DEX

dolmen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DOLMÉN, dolmene, s. n. Monument funerar megalitic, format dintr-o lespede mare de piatră așezată orizontal pe altele dispuse vertical. – Din fr. dolmen.

dolmen (Dicționar de neologisme, 1986)
DOLMÉN s.n. Monument funerar megalitic, alcătuit dintr-o piatră plată așezată orizontal pe două pietre verticale. [< fr. dolmen, cf. celt. tolmen – masă de piatră].

dolmen (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DOLMÉN s. n. monument megalitic constituit dintr-o piatră plată orizontală sprijinită pe pietre verticale. (< fr. dolmen)

dolmen (Dicționaru limbii românești, 1939)
* dolmén m. (fr. [d. bretonu] dolmen, care vine d. celticu tolmen, d. tol, masă și men, peatră). Un fel de monument megalitic druidic compus dintr’o peatră lată pusă pe altele verticale, cum s’au găsit pin Britania franceză. V. cromlec și menhir.

dolmen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dolmén (monument funerar) s. n., pl. dolméne

dolmen (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dolmen n. monument celtic, pietroiu lat așezat pe două altele.

dolmen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DOLMÉN, dolmene, s. n. Monument funerar megalitic, format dintr-o lespede mare de piatră așezată orizontal pe altele dispuse vertical. — Din fr. dolmen.