dolman - explicat in DEX

dolman (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DOLMÁN, dolmane, s. n. Haină ofițerească scurtă, îmblănită și împodobită cu brandenburguri. ♦ Haină bărbătească groasă, căptușită cu blană. – Din fr. dolman, germ. Dolman.

dolman (Dicționar de neologisme, 1986)
DOLMÁN s.n. Haină groasă și scurtă (împodobită cu brandenburguri) purtată mai ales de militari. [Cf. fr. dolman, germ. Dolman].

dolman (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DOLMÁN s. n. haină groasă și scurtă, îmblănită și împodobită cu brandenburguri, purtată de ofițeri. ◊ haină bărbătească căptușită cu blană. (< fr. dolman, germ. Dolman)

dolman (Dicționaru limbii românești, 1939)
* dolmán n., pl. e (fr. dolman, d. germ. dolman, ung. dolmány, care vine d. turc. dolama. V. dulamă). Un fel de manta ofițerească puțin maĭ lungă de cît tunica. (În România s’a introdus la 1906 p. caveleriștĭ și la 1907 p. artileriștĭ. La 1914 s’aŭ introdus p. toate armele dolmane verzuĭ, facultative, ca și cele de maĭ sus).

dolman (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dolmán (haină) s. n., pl. dolmáne

dolman (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dolman n. manta militărească scurtă cu brandebururi (în cavalerie și artilerie).

dolman (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DOLMÁN, dolmane, s. n. Haină ofițerească scurtă, îmblănită și împodobită cu brandenburguri. ♦ Haină bărbătească groasă, căptușită cu blană. — Din fr. dolman, germ. Dolman.