doliu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DÓLIU, doliuri, s. n. 1. Durere profundă pricinuită de moartea cuiva sau de o mare nenorocire colectivă; atitudine plină de tristețe a celui căruia i-a murit cineva. ◊
Zi de doliu = zi care amintește un eveniment dureros.
2. Semn exterior (îmbrăcăminte neagră, bantă neagră etc.) prin care cineva își exprimă doliul (
1); perioadă cât cineva poartă asemenea semne. ◊
Loc. adj. De doliu = (despre haine, culori etc.) care se folosește pentru a exprima durerea la moartea și după moartea unei rude. ◊
Loc. adv. În doliu = în haine de culoare neagră (în semn de doliu
1). – Din
lat. dolium. Cf. fr. deuil.doliu (Dicționar de neologisme, 1986)DÓLIU s.n. Jale, tristețe, durere cauzată de moartea cuiva apropiat, de o nenorocire obștească etc.; atitudine plină de tristețe a unui om căruia i-a murit cineva. ◊
Zi de doliu = zi care amintește de un eveniment dureros;
în doliu = în negru. [Pron.
-liu. / cf. lat.
dolium, it.
doglia, fr.
deuil].
doliu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)dóliu (-ii), s. n. –
1. Durere profundă pricinuită de moartea cuiva. –
2. Semn exterior prin care se exprimă doliul. –
3. (
Arg.) Murdărie strînsă sub unghii.
Fr. deuil, sau mai curînd
it. doglio cu sensul din
fr. –
Der. îndolia, vb. (a produce doliu).
doliu (Marele dicționar de neologisme, 2000)DÓLIU s. n. jale, tristețe, durere cauzată de moartea cuiva apropiat, de o nenorocire obștească etc.; atitudine plină de tristețe a unui om căruia i-a murit cineva. ♦ zi de ~ = zi care amintește de un eveniment dureros; în ~ = în negru. (< lat.
dolium, după fr.
deuil)
doliŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)dóliŭ n. (fr.
deuil. V.
dor). Întristare cauzată de o moarte, de o mare nenorocire:
zi de doliŭ. Semne exterioare de doliŭ, ca haĭne ș.a.:
a purta doliŭ. Timpu cît se poartă doliŭ:
a ĭeși din doliŭ.doliu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dóliu (durere provocată de moartea cuiva) [
liu pron. lyu]
s. n.,
art. dóliul; pl. dóliuridoliu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)doliu n.
1. jale, mâhnire cauzată de o moarte, de o calamitate;
2. semne exterioare de doliu și timpul cât se poartă.
doliu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DÓLIU, doliuri, s. n. 1. Durere profundă pricinuită de moartea cuiva sau de o mare nenorocire colectivă; atitudine plină de tristețe a celui căruia i-a murit cineva. ◊
Zi de doliu = zi care amintește un eveniment dureros.
2. Semn exterior (îmbrăcăminte neagră, panglică neagră etc.) prin care cineva își exprimă doliul (1); perioadă cât cineva poartă asemenea semne. ◊
Loc. adj. De doliu = (despre haine, culori etc.) care se folosește pentru a exprima durerea la moartea și după moartea unei rude. ◊
Loc. adv. În doliu = în haine de culoare neagră (în semn de doliu 1). –
Din lat. dolium. Cf. fr. deuil.