dolină - explicat in DEX

dolină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DOLÍNĂ, doline, s. f. Depresiune în formă de pâlnie, formată prin dizolvarea la suprafață a unor roci solubile. – Din scr. dolina. Cf. fr. doline.

dolină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DOLÍNĂ s. f. relief carstic, cu aspect de pâlnie, format prin dizolvarea la suprafață a unor roci solubile. (< fr. doline)

dolină (Dicționaru limbii românești, 1939)
* dolínă f., pl. e (germ. doline, d. sîrb. nsl. dolina, bg. rus. dolina, vale. V. dolie 1). Geogr. Adîncătură de firma uneĭ pîlniĭ în stîncile calcaroase (ca’n Corso și’n podișu Mehedințuluĭ. – Ca cuv. pop. în Ban. dólină (pl. ĭ). vălcea, vine din sb. V. ponor.

dolină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dolínă s. f., g.-d. art. dolínei; pl. dolíne

dolină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dolină f. (ca termen geografic) scobitură a terenului în formă de pâlnie. [Slav. DOLINA, vale].

dolină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DOLÍNĂ, doline, s. f. Formă negativă de relief carstic cu aspect de pâlnie, formată prin dizolvarea la suprafață a unor roci solubile. — Din sb. dolina. Cf. fr. doline.