dojană - explicat in DEX

dojană (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DOJÁNĂ, dojeni, s. f. Observație cu caracter moralizator, făcută cuiva care a comis o greșeală (ușoară); mustrare, ceartă. – Din dojeni (derivat regresiv).

dojană (Dicționaru limbii românești, 1939)
dojánă f., pl. e saŭ ănĭ (din dojenesc). Mustrare.

dojană (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dojánă s. f., g.-d. art. dojénii; pl. dojéni

dojană (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dojană f. mustrare aspră. [Abstras din dojeni].

dojană (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DOJÁNĂ, dojeni, s. f. Observație cu caracter moralizator, făcută cuiva care a comis o greșeală (ușoară); mustrare, ceartă. — Din dojeni (derivat regresiv).