doisprezecelea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DÓISPREZECELEA, DÓUĂSPREZECEA num. ord. (Precedat de
art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între al unsprezecelea și al treisprezecelea. ◊
Expr. În ceasul al doisprezecelea = în ultimul moment. [
Var.: (
reg.)
dóisprecelea, dóuăsprecea; dóișpelea, dóuășpea num. ord.] –
Doisprezece +
le +
a.doisprezecelea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!dóisprezecelea (al ~) (dois-pre-/doi-spre-) num. m.,
f. a dóuăsprezecea (-uăs-pre-/-uă-spre-); al XII-lea/al 12-lea, a XII-a/a 12-adoisprezecelea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DÓISPREZECELEA, DOUĂSPREZECEA num. ord. (Precedat de
art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între al unsprezecelea și al treisprezecelea. ◊
Expr. În ceasul al doisprezecelea = în ultimul moment. [
Var.: (
reg.)
dóisprecelea, dóuăsprecea; dóișpelea, dóuășpea num. ord.] —
Doisprezece +
le + a.